Istoric

Cociuba Mare și satele componente

Satele componente  ale Comunei Cociuba Mare sunt atestate documentar încă din anul 1374.

Săpăturile arheologice, realizate în zonă, au descoperit obiecte din timpul așezărilor dacice pe aceste meleaguri.

Săpăturile arheologice  efectuate de către Muzeul Țării Crișurilor în colaborare cu Institul Pedologic din Oradea, pe terasa superioară a Crișului Negru, în punctul numit “Câmp” au scos la iveala urme de așezări omenesti datate din epoca pietrei șlefuite.

Intr-un alt punct numit “Fântânița” s-au descoperit resturile unei locuinte de suprafață cu două încăperi, mai multe gropi ce sugera locuri de plantare a unor stâlpi și o groapă cu cenușă în jurul căreie au fost identificate fragmente de ceramică.

În urma analizelor acestor bucăți de ceramică, aflate la Muzeul Tarii Crisurilor, s-a constatat că aceastea sunt din secolul al II-lea sau al- III-lea E.N.

David Prodan, în “Iobagia în Transilvania în sec XV” pag.780-781 sub titlul Pertinentia Valachales în disctrictul Kettkeoreoskeos sunt înscrise satele ținând de oppidum zeplek cu 11 sate și Karazo cu 7 sate.

Cărăsăul era o unitate politică de sine stătătoare, numită Crăinicie, iar craiul de la Cărăsău avea sub jurisdicție șapte sate.

In documentele maghiare ale vremurilor satele sunt menționate cu numele Karazan – Carasau, Kishaza – Chesa, Peteghd – Petid, Kochuba – Cociuba.