Scurt istoric al Comunei Cociuba Mare

 

      Pe teritoriul Comunei Cociuba Mare, prezența oamenilor este atestată încă din secolele II-IV ale erei noastre. Așezarea comunei în apropierea teraselor Crișului Negru, solul fertil, bogăția bălților în pește, stufărișul, lemnul și vânatul au dus la dezvoltarea satelor în apropierea luncii râului Crișul Negru.

        Prezența dacilor este atestată în mai multe zone de pe teritoriul comunei. Pe teritoriul satului Cărăsău s-au găsit potire din metal, ceramică dacică și monede care au fost datate ca fiind din secolele II-IV ale erei noastre.

        În Cociuba Mare, în urma sapăturilor arheologice efectuate de către prof. S. Dumitrașcu de la Muzeul Tării Crișurilor, în zona numită Cohărești, s-au găsit la o o adâncime de 10-20 de cm sub sol, vase bitrocronice hallstaniene de mari dimensiuni și ornamente cu cerneluri, numeroase cioburi de ceramică cenușie, lucrată la roată și alte obiecte specifice acelor perioade. La Fântinița s-au descoperit urme ale unei locuințe de suprafață, cu două încăperi. În apropiere au mai fost găsită o groapă cu cenușă, în jurul căreiea se aflau numeroase fragmente de ceramică. După caracteristicile acestor bucăți de ceramică, aflate la Muzeul Țării Crișurilor, aceste descoperiri au fost datate ca fiind din secolele al doilea, ori al treilea al erei noastre.

       În secolele următoare putem să concluzionăm că așezările din zonă s-au dezvoltat și organizat în obști sătești conduse după datina strămoșească de bătrâni cnezi, juzi și voievozi, în principal datorită migrației ce a avut loc în această periodă pe aproape întreg teritoriul României.  Aceste forme de organizare s-au păstrat și sub dominațiile străine care au pus stăpânire ulterior pe aceste teritorii.

        În secolul IX voiedatul lui Menumorut, care se întindea până la Crișul Alb, cuprindea și aceste teritorii. 

This website uses cookies and asks your personal data to enhance your browsing experience.